Adelin Petrisor: "I-am explicat lui Yasser Arafat ca nu eu l-am omorat pe Ceausescu"

Luni seara, pe 10 mai, amfiteatrul R3 din cadrul Facultatii de Chimie a Universitatii Bucuresti a fost locul unde studentii s-au intalnit cu Adelin Petrisor, un jurnalist cu experienta care le-a explicat ce inseamna reportajul de razboi si ce riscuri implica aceasta meserie.

Din multele sale povesti am aflat si cum a fost pus in situatia de a-i explica lui Yasser Arafat ca altcineva l-a omorat pe Ceausescu, si nu el, ca doar avea 14 ani in decembrie ’89.

Sunt sigura ca cei care s-au decis sa citeasca acest material stiu cine este Adelin Petrisor, jurnalistul care a aratat live Romaniei ce inseamna un razboi in secolul al XXI-lea, atat in tabara soldatilor, dar si in cea a civililor. Dar poate ca daca o sa cititi pana la final, imaginea de ansamblu o sa se imbogateasca.

Te uiti la el si parca seamana cu imaginea pe care ti-o da televizorul din sufragerie, doar ca aici pare mai mic, mai slab, mai vulnerabil si parca nu mai e asa stapan pe situatie, dar e doar o impresie de moment. Cat timp am vizionat filmuletul de inceput, un material prezentat la Antena 3, in mai 2008, intitulat “In Linia Intai”, m-am intrebat cum se poate pregati cineva pentru un astfel de “decor” in care zgomotul de tramvai de la ora cinci dimineata este inlocuit de mortiere si rachete, iar viata si speranta fac loc mortii si deznadejdii.

Reportajul despre care v-am spus mai devreme, a fost filmat in Sadir City, considerata una dintre dele mai violente/periculoase zone din Irak. A-i crede ca daca tot suntem invadati de filme, desene animate sau jocuri video pline de scene cu violenta ca suntem imuni. Dar nu prea merg lucrurile asa, deoarece aici vorbim de oameni care se uita in stanga si in dreapta ca sa vada daca nu cumva cineva sta cu pusca indreptata spre ei.

Filmuletul a fost o monstra a muncii pe care o desfasoara Adelin Petrisor pe teren. Bine documentat, stapan pe sine in fata celor pe care ii intervieveaza si obiectiv. Oare cum o sa fie peste cativa ani cand la scoala cineva o s-o intrebe pe fiica sa, acum in varsta de cinci luni, “Cu ce se ocupa tatal tau?”. Probabil ca o sa primeasca un raspuns direct si fara inflorituri, usor sarcastic, marca Adelin: “Tata merge la razboi si va arata cum tineri de 20 de ani se dau drept barbati pentru ca au pusti in mana”.

Si nu ar fi departe de adevar acest raspuns deoarece tot in filmuletul sau a intervievat tineri de 19, 22, 23 de ani, din SUA normal, care venisera in Irak deoarece scoala si societatea nu ii mai completau. Nu stiu cum traiau acasa acesti oameni dar aici trebuia sa faca baie o data la o luna, sa manance ceva asemanator cauciucului, sa doarma pe jos, intr-un subsol neaerisit, deoarece acolo nu ajung gloantele si sa stea mereu cu arma langa ei. Exista permanenta frica de boli iar WC-ul este o imagine pe care e bine sa o uiti deoarece aici o teava si niste pungi iti sunt toaleta.

A fost intrebat cum a trait acele zile, si asa cum ne asteptam, diferenta dintre el si soldatii ametricani era data doar de scopul lor in Irak, in rest a trait la fel si i s-a parut ca “nu e interesant sa mananci cauciuc, sa ai senzatia ca masa ta e o roata de la masina, fie ea din fata sau din spate, tot cauciuc ramane”. Se vede ca nu e american.

La inceput ne-a vorbit cu dumneavoastra. Apoi si-a dat seama ca nu i se adreseaza lui Plesu si a lasat politeturile pentru cei care si le permit si ne-a raspuns sincer atunci cand l-am intrebat daca se plateste bine in meseria de reporter de teren. Usor sarcastic, ne-a raspuns ca are un Audi, asa ca faceti voi calculele.

Dar mai aveti in vedere si faptul ca din acele zone de conflict s-a intors cu virusul C iar tratamentul a fost asemeanea unei chimioterapii. Este un salariu mare, nu ne-a dat cifre, dar uneori a trebuit sa mearga in zone de razboi fara asigurare de viata. Parca un Audi castigat asa nu mai suna atat de tentant.

Si ca tot veni vorba de bani, mi-ar fi placut ca in sala sa fie prezenti si acele persoane care “au grija” de salariile jurnalistilor si sa inteleaga ca fara bani, timp alocat pentru documentare si incredere, nu prea ies treburile de calitate. Dar aceasta este o alta discutie care nu face obiectul articolului nostru.

Am observat ca atunci cand vorbea, uneori, avea un usor aer de superioritate pe care il capeti atunci cand realizezi ceva si atunci cand reusesti sa vorbesti “cu pesti, curve si pana la castigatori de premiu’ Nobel”. Sau de ce nu cu Yasser Arafat, fostul lider al palestinienilor, pe care l-a intervievat in exclusivitate si care dupa interviu, spre mirarea sa, l-a invitat la un ceai.

“Discutia a fost interesanta desi era sub presiune, mancat de Parkinson si ii tremura buza de jos. Primul lucru pe care m-a intrebat a fost de ce l-am omorat pe Ceausescu si eu a trebuit sa-i explic ca nu eu l-am omorat”. A fost desigur o gluma, pe care toata lumea a gustat-o si, din fericire, nu a fost singura, deoarece Adelin Petrisor nu prea se ia foarte in serios in majoritatea timpului.

Drept dovada este si faptul ca nu a vrut sa ne povesteasca intamplari care i-au ramas in minte, situatii limita in care a fost pus si care nu pot sa faca obiectul unui material pentru televiziune. Ne-a spus ca pentru el, astfel de povesti in public duc spre zona indecentului. Exista cativa prieteni, vreo patru-cinci, carora le mai poveste, astfel de lucruri, atunci cand se intalnesc. Of, in acele momente ce buna ar fi fost mantia lui Frodo din Stapanul Inelelor care te face invizil!

Dar lasand hobbitii in lumea lor si revenind la realitate, in toamna exista posibilitatea sa gasim in librarii o carte scrisa de el. Nu ar fi prima experienta in lumea cartilor deoarece la editura Humanitas exista un album de fotografii intitulat cum altfel, “Corespondent de razboi”.

A fost intrebat daca lucreaza pentru CIA, mai ales dupa ce a facut un material despre centrul de detentie de la Guantanamo, iar raspunsul sau a venit firesc: “Nu, doar am fost singurul care am avut initiativa de a merge acolo. A fost frumos, dar nu te lasa sa vezi prea multe. Nu e ca la muzeu”.

Nu o sa va insir acum toate zonele unde a fost, deoarece acest lucru il puteti gasi usor si pe internet, dar o sa va spun ca pentru Adelin Petrisor “premiile sunt mai urate decat frumoase, deoarece ele trezesc orgoliul si mereu vrei mai multe, si vrei sa fii mai bun dar, din pacate, in aceasta lume munca ti se duce repede, lumea uita. Azi faci un interviu bomba in exclusivitate si in 12 ore esti intrebat ce mai urmeaza”.

Daca va intrebati ce mai urmeaza pentru Adelin Petrisor, in iunie spera sa plece in Coreea de Nord. Nu ne-a spus care televiziune va fi norocoasa care va beneficia de reportajele sale dar sunt sigura ca cei care le vor viziona il vor aplauda, macar in mintea lor, asa cum a fost aplaudat la finalul intalnirii de catre studentii care au apreciat munca unui om care stie ca daca vrea sa faca ceva de calitate, nu trebuie sa stea in redactie deoarece “razboaiele sunt foarte rare si momentul potrivit trece repede”.

Un astfel de jurnalist iti arata ca Bianca lui Bote, despre care ne-a spus ca are o problema deoarece apare in cadrul stirilor de la ora 19:00, dar si alte exemple asemenea ei, nu prea au ce cauta in locurile unde doar cei ca el ar trebui sa fie si sa iti arate adevarata lume. Sunt oameni frumosi si curajosi care pot sa piloteze si un MIG 21 daca vor, chiar daca pe diploma lor scrie Facultatea de Drept.

Pentru Adelin Petrisor, “Jurnalismul este frumos de la cap la coada”, iar pentru noi, reportajele lui Adelin Petrisor sunt frumoase de la cap la coada, chiar daca sunt “In Linia Intai” si iti arata o lume nebuna, violenta, periculoasa si “certata” cu umanitatea.

Tags: Adelin Petrisor, Audi, carte, ceausescu, CIA, Coreea de Nord, interviu, Irak, jurnalist, MIG 21, premiu, reportaj de razboi, soldati americani, studenti, SUA, Universitatea Bucuresti, Yasser Arafat