Luminita Gliga intr-un interviu cu Stiri de Bine

In articolul trecut, am descoperit lumea surorilor Ana si Irina Wagner care au creat “Wagnerarte”, un loc in care povestile sunt invitate la o cana de ceai. Si de data aceasta o sa ramanem in lumea formelor si a culorilor si o s-o cunoastem pe Luminita Gliga, o pictorita care a reusit sa fie trecuta in catalogul Terravision, colectia “Artisti contemporani” si care in anul 2009 castiga diploma oficiala “M.C.A.” si medalia de aur la Cannes, Franta. Nu o sa fac o enumerare a premiilor, performantelor sau expozitiilor, deoarece sunt prea multe, dar va spun ca tablourile sale sunt in colectii particulare si institutii din Austria, Germania, SUA, Italia, Danemarca, Franta, Irlanda sau Romania si este un artist de care poate fi mandra Romania.

Stiri de Bine: Sa ne imaginam ca sunteti in situatia in care trebuie sa-i explicati unui copil ce e pictura. Ce o sa-i spuneti?

Luminita Gliga: Cred ca cea mai potrivita explicatie este ca pictura este un alt fel de a povesti despre ceea ce ne inconjoara, despre ceea ce facem, ceea ce ne dorim, ceea ce simtim…despre tot fara a folosi cuvintele. Aici doar culorile si formele ne ajuta sa comunicam.

SdB: Care a fost momentul care v-a determinat sa o luati pe acest drum?

LG: Inca din copilarie am fost atrasa de culori si in general de frumos. Alaturi de tatal meu, poetul Ioan Gliga, am trecut pragul multor expozitii de arta care au avut loc in Brasov si Bucuresti. Vizionarea expozitiei regretatului Constantin Grecu a fost acel “ceva” care a schimbat cursul vietii mele. Am luat cateva lectii de acuarela cu domnia sa. M-am pregatit cu profesorul Mihai Corneliu de la Liceul de Arta din Brasov. Dupa patru ani de studiu am absolvit la clasa profesorului Sorin Ilfoveanu, iar in 2008 am sustinut teza de doctorat in Arte Vizuale, avandu-l ca profesor coordonator pe prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu.

SdB: Ce tablouri aveti acasa pe pereti?

LG: Peretii casei mele joaca rolul de galerie de arta, acestia gazduind tablourile realizate de mine, pentru putin timp, poate cateva zile; locul lucrarilor mele fiind in expozitii si in casele colectionarilor.

SdB: De obicei, fiecare tablou are lumea lui sau realizati o colectie in care tablourile au elemente comune?

LG: Imi place sa cred ca fiecare lucrare are personalitate si are propria poveste chiar daca apartine unei serii.

SdB: De unde va vine inspiratia si cat de greu?

LG: Inspiratia imi vine din tot ceea ce ma inconjoara, din locurile pe care le-am vizitat si niciodata nu am perceput-o fortat. Pentru mine actul de a picta constituie un raspuns spontan la experienta vietii. Din nefericire, nu toti artistii constientizeaza ca artele in general trebuie sa survina natural.

SdB: Cat de mult conteaza lista lunga si impresionanta de premii si care este cel care va face sa va simtiti cel mai mandra?

LG: Desigur, premiile castigate la festivalurile internationale de arta m-au bucurat si onorat fiind de fapt recunoasterea valorii mele ca artist. Medaliile de bronz, argint si aur de la Cannes, medalia de argint aurit de la Paris sau locul trei la Moscova si St Petersburg-de toate sunt mandra.

SdB: Daca ar trebui sa ii descrieti un tablou pictat de d-voastra unei persoane care nu vede, cum i l-ati descrie?

LG: Este dificil sa descri ceva ce tocmai ai descris; poate as vorbi despre starea pe care am avut-o in momentul in care am pictat, sau despre cromatica pe care am folosit-o sau poate despre forme…

SdB: Lumea pe care o vedem in tablouri, e adevarata lume a Luminitei Gliga sau e doar un refugiu frumos din realitate?

LG: In mare masura imaginile mele pictate sunt inspirate din lumea in care traim. Exista desigur si compozitii dintr-o lume imaginara. Nu am teme preferate sau obsedante, putand picta orice.

SdB: Cum reactioneaza oamenii atunci cand afla ca sunteti din Romania?

LG: Se bucura si ma privesc cu simpatie, mai ales colegii mei artisti din intreaga lume. Artistii sunt cetateni universali, cu o “retea” a gandirii neingradita de legi. Artistul secolului al XXI-lea este un apanaj al dinamicii tehnologice, racordat la noile media, intr-o deplina ascensiune a gandirii si a comunicarii.

SdB: Care este principalul avantaj/dezavantaj in a fi femeie in aceasta lume a culorulor?

LG: In acest domeniu conteaza mai mult talentul, apoi educatia de specialitate. Educarea vizuala continua toata viata. Eu nu m-am lovit de categorisiri misogine in profesia mea.

SdB: Daca ar trebui sa descrieti o femeie folosind culori si forme, cum ati face-o?

LG: Femeia reprezinta, in viziunea mea, un eseu macro-tematic, unde formele deslusesc geneza, simbolizand regenerarea (asa cum apare ea in lucrarea mea “Femeia-copac”). Personajul feminin detine capacitatea universala de a-si substitui personalitatea prin intermediul formei si a culorii. Culoarea in reprezentarea femeii ar depinde de starea pe care o am in momentul pictarii.

SdB: Si pentru ca este martie, luna femeilor, ce sfat, mesaj sau incurajare le urati cititoarelor noastre?

LG: Tuturor femeilor le doresc multa sanatate, succes in tot ceea ce isi propun sa realizeze in viata si o primavara insorita. Sa iubeasca frumosul. Sa se hraneasca spiritual.

In articolul viitor o sa stam de vorba cu fotografa Alexandra Sandu.

Tags: arte vizuale, artisti contemporani, Brasov, Cannes, colectionari, expozitii, franta, Ioan Gliga, Luminita Gliga, medalia de aur, pictorita, poet, premii, Sorin Ilfoveanu