Neuronii "danseaza" cu noi

Fiecare dintre noi avem preferinte si gusturi, iar in cazul muzicii, s-a ajuns la concluzia ca pentru ceea ce ne place, “vinovati” sun neuronii. Altfel spus, daca neuronilor nostri ne place o melodie, aceasta ne va parea frumoasa. Descoperiri recente arata faptul ca, la auzul unor sunete placute, creierul creaza sinapse ritmice la nivelul neuronilor auditivi. De asemenea, zgomotele dure transmit mai putina informatie decat cele domoale.

Inca de pe vremea grecilor antici, stim ca doua tonuri cu frecvente proportionale (2:1 sau 3:2), produc cele mai placute sunete. Efectul nu depinde de cunostintele muzicale. Diferentele pot fi sesizate atat de copii mici, cat si de maimute. Dar nu era clar, pana acum, daca placerea vine din combinatia dintre notele in sine si modul in care acestea rezoneaza in aer, ori maniera in care creierul nostru le transforma in impulsuri electrice. Un nou model matematic isi prezinta argumentele in favoarea ultimei optiuni.

“Am descoperit ca diferentierea se face undeva la nivelul neuronilor”, declara profesorul Yuriy Ushakov. Acesta, alaturi de colegii sai, au luat in calcul un model matematic simplu al felului in care undele sonore ajung la creier. Iar modelul este format din 2 neuroni senzitivi ce reactioneaza diferit la sunete diferite. Fiecare dintre ele trimite un semnal electric unui al treilea neuron, iar cel din urma transmite semnalul final, creierului. Neuronul intermediar transmite tot ce primeste din abele parti, fie pe rand, fie concomitent.

Daca semnalul vine din doua locuri in acelasi timp, lucru care se intampla doar la auzul sunetelor placute, mediatorul va forma un singur puls pe care il trimite creierului, dupa care se va opri pentru “reincarcare”. In opozitie se afla sunetele deranjante. Cei doi neuroni receptori vor transmite semnale in momente diferite, astfel ca cel intermediar va transmite o secventa de pulsuri neregulate.

Oamenii de stiinta au calculat, apoi, si care e cantitatea de informatie transmisa in fiecare caz. Si au descoperit ca un puls aleatoriu transmite mult mai putina decat unul cu un anume tipar. Astfel ca s-au folosit de toate aceste date pentru a calcula nivelul de informatie transmisa de fiecare secventa de pulsuri, iar modelul a devenit unul ce poate fi testat in realitate, nu doar in teorie. Neuropsihologii pot studia neuroni vii pentru a le vedea reactiile, pulsurile electrice create si factorii determinanti, precum si a le compara. Ramane de vazut doar daca ei vor reusi sa calculeze nivelurile intr-un mod precis.

Pe scurt, muzica pe care o ascultam si care ne place este alegerea pe care creierul nostru o face. Iar el “danseaza” impreuna cu noi. Putem, spune, deci, ca zicala “gusturile nu se discuta” este adevarata, iar data viitoare cand va place o melodie, o puteti asculta mai tare, fiind benefica activitatii noastre cerebrale. Poate le va placea chiar si vecinilor.

Tags: muzica, oameni de stiinta, sunet